Vacanta

Cititori fideli (si vai, sunteti neasteptat de multi, VA MULTUMESC),
De maine plec sa o vad pe Elena in Toronto. Ma voi intoarce in marti, in 28, cu bateriile incarcate si povesti noi. Ne revedem asadar dupa 30.
Cu drag,
Rares

Mount Trashmore

Cică Harvardul produce destul gunoi într-un an cât să umple stadionul până sus. Remarcabil, ce să zic. Dar e remarcabil şi ce metode găsesc unele organizaţii studenţeşti să te convingă să ajuţi în reducerea gunoiului [au pus in fata science centerului tot gunoiul produs de yard intr-o zi]. Pentru mine, care mi-am sortat gunoiul, si care când curăţ sălile de clasă [my job] scot ziarele din coşurile de gunoi şi le pun la reciclare, sloganele "Shoulda recycled" "Coulda and shoulda" nu mă sensibilizează. În schimb, mă fac să întreb ce-am făcut să merit să fiu întâmpinat cu gunoi când mă duc să mănânc de prânz. Că sincer, îmi ajunge cât gunoi strâng.

[poza e facută în timp ce se strângea şandramaua]

Creionul

Milton Friedman, un important avocat al ideilor liberale in economie a murit astazi. Acest film de-al lui, a carui idee ne-a fost prezentata in primul curs de economie, ne reaminteste ce complexe sunt pieţele, si cum ele totusi functioneaza, "ghidate de o mână invizibilă", aşa cum a teoretizat Adam Smith.

Borat

Nu credeam sa-mi placa asa mult filmul asta.
Face misto de Kazakstan, e filmat in Romania [partile nefericit in care se presupune se vede Kazakstanul], e destul de obscen si cateodata tras de par. Dar totodata nu poti decat sa razi la prostiile lui Borat. Inclusiv scena de 'wrestling' [ca sa nu-i zic altfel], care e in principiu intolerabila, e in practica cauzatoare de ras pana cand ajunge sa te doara burta.
Cat despre faptul ca pateaza imaginea Kazakstanului, probabil ca o pateaza, dar pentru ca nu sunt prea multi care au aceasta imagine, se poata se aiba si dreptate ambasadorul lor la Londra: "[Kazakstanul-] ar trebui sa fim recunoscatori lui Sasha Baron Cohen pentru ca a pus tara noastra pe harta".

Incâlceală

Una din problemele ce vin cu mutarea în altă localitate e găsirea şi găsirea acelor facilităţi esenţiale precum dentistul, ceasornicarul sau frizerul. Până acum am auzit cel puţin vreo 4 băieţi zicând că vor să se ducă la tuns dar că nu ştiu unde să meargă.
Şi vecinul meu M. zicea o dată că are asemenea intenţii, dar nu părea prea stresat de problemă. Zic: îţi mai laşi părul să crească? La care el răspunde: nu ştiu, prima dată trebuie să-l desfac. Moment în care am înlemnit. Am observat că avea nişte codiţe făcute în spate care de când nu mai fuseseră desfăcute se deranjaseră atât de tare începuseră să fie invadate de părul zburlit din jur. Mai mult, părul ajunsese să crească de atunci aşa de mult încât cozile nu mai porneau de la rădăcina părului era libere, fiind cel puţin un deget de păr neîmpletit crescut recent. Plus că se vedea că e nespălat şi năclăit.
Când mi-a spus că trebe prima dată să-l desfacă l-am întrebat:
"Deci de când ai venit încă ţi-ai mai refăcut frizura?" "Nu."
"Şi de atunci nici nu te-ai mai spălat pe cap?" "Nu..."
Nu am mai ştiut ce mai puteam adăuga. I-am urat succes şi ne-am salutat.

Argument pentru religie

Până acum cel mai convingător argument de ordin pragmatic pentru religie pe care-l ştiam suna cam aşa:
"Dacă nu este nimeni acolo sus care să fie cu ochii pe tine, atunci e bine, pentru că poţi scăpa cu toate măgăriile cu care n-ai fost prins. Dar ce te faci dacă se dovedeşte că este?"
Însă tocmai am dat peste ceva şi mai convingător la Pascal: "Let us weigh the gain and loss in wagering that God exists. Let us estimate two chances: if you win, you win everything; if you lose, you lose nothing." (Pensees, 233)

LOL

Din seria posturilor scrise în bibliotecă.
Când omul are mult de lucru -- şi mai ales când lucrul i se impune mai degrabă decât să fie ales -- atunci uită că ceea ce are de făcut poate fi plăcut şi foarte interesant.
Aşa că de acum când mi se face somn, îmi piere cheful sau încep să mă foiesc voi încerca să-mi aduc aminte de ceea ce acum, cel puţin, îmi pare un panaceu: LOL. Love of learning.

Modestie

Zicea profesoara de fizică o dată: cunoaşterea e o piramidă cu capul în jos. Pe măsură ce ştii mai mult îţi dai seama că ştii mai puţin. Şi aşa şi este: învăţând îţi dai seama câte lucruri fascinante aşteaptă să fie descoperite şi că niciodată nu vei ajunge să ştii cât îţi doreşti.
Prin urmare modestia is the way to go. De multe ori ea arată că persoana în cauză ştie mai mult mai degrabă decât mai puţin.
Speaking of which: Go Roxi!

Diet Coke Mentos

Umanitatea decopera lucruri geniale, lucruri malefice si lucruri ... nici nu gasesc un cuvant. Spectaculos dar in egala masura o IMENSA pierdere de vreme.

Thayer basement

Pana acum stiam ca in beciul din Thayer exista un common room, unde mai nou ne-au pus o masa de biliard si un televizor cu plasma. Acolo e si o bucatarie complet echipata care are adiacent o camaruta de studiu cu masa, scaune si tablita cu markere. Mai stiam si de laundry room, unde am gasit inclusiv un vecin lucrand la un eseu, cu laptopul in brate. "Are you waiting on your clothes?" "No... I'm actually... just working" Tot in laundry room poti gasi pe afisele care te invata cum sa folosesti masinile tot felul de adnotari: "Thank you for taking out my clothes out of the dryer [ca sa faca loc] and putting LINT [scame] from the screen all over them [filtrul de scame, care trebuie curatat regulat." sau 'To who stole my detergent: Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me. Fool me thrice, fuck you!'
Dar recent am descoperit alte lucruri interesante. Tot in Thayer basement sunt numeroase 'camere' .
Odata e Room 13 -- Confidential Peer Counseling - 7pm-7am. Sloganul lor: "Come in for cookies, condoms and conversation".
Dupa aia e Contact -- Counseling on sexual orientation, sex, and relationships - 8pm - 1am
Iar ultimul e BGLTS Resource Center [Bi, gay, lesbian, transgender and supporters]. Nu pot da detalii despre acest centru, dar stiu ca prezenta lui se mai reflecta si prin afise puse pe toaletele din basement: "Gender neutral bathrooms are available in: [desen]".
Am fost profund socat. Nu am stiut ce inseamna asta si cine si-ar putea dori o asemenea baie. M-am documentat: "many women’s restrooms have a caricature of a person in a dress on it. Going into it implies that we are willing to be associated with that image. There are only two [images] to choose from. This moment involves an act of self-labeling.” "The [gender-neutral] bathrooms [are] materially the same, but both sexes [are] allowed to use either one."
O problema foarte complexa pentru cei afectati. Insa pentru cei care au privilegiul de a sti carei bai apartin, cred ca poate fi un prilej de entuziasm: acum nu se mai poate nici sa gresesti baia, nici sa-ti para rau ca nu poti surprinde sau urmari sexul opus in incaperile de taina.
Tot Thayer basement se mai numeste si rubrica unui ziar de ideologie conservatoare publicat aici în campus. În ultima ediţie articolul poartă titlul "A Woman's Review of the Women's Center". Centrul în cauză a fost lansat recent şi a fost subiectul unor controverse. Articolul, deşi cam radical (în stilul specific Salient), merită citit.
Iar pentru cei care nu ajung să-l citească cred că merită zis atât: E într-adevăr o lume dominată de bărbaţi iar femeile au dreptul să aibă locurile lor. Dar rămâne de văzut dacă implementarea "Women's Center" e cea mai bună: se prea poate că existenţa şi popularizarea acestui concept evidenţiază şi recunoaşte existenţa 'gap-ului' a cărui eliminare se încearcă.
Şi mai spun că de acum nu voi mai crede în liniştea implacabilă care se aşterne pe coridor şi în Yard după miezul nopţii, ci mă voi întreba, tremurând:
Ce se întâmplă în băile, spălătoriile, şi camerele din subsolul căminului meu?

Falling for someone? Here's a tip.

O întreb pe o fată cu care stăteam la masă ce scrie pe tricoul ei, care era neobişnuit de viu şi de colorat.
La care ea îşi dă la o parte bluza cu fermoar care o avea peste, iar apoi îşi aruncă părul pe spate şi-şi îndreaptă spatele ca să poată citi ce scrie. Gesturile mi-au atras atenţia.
Nu mă gândisem niciodată până atunci că întrebarea către o fată despre ce-i scrie pe tricou poate fi un prilej pentru altceva decât conversaţie, indiferent că intenţia subtilă e din partea băiatului care întreabă sau a fetei care răspunde.

Naţie carnivoră

Îmi permit un al treilea post despre mâncare pentru că diferenţele faţă de ce sunt obişnuit sunt mari, şi pentru că sunt pus faţă în faţă cu ele de 3 ori pe zi.
Azi s-a servit la cantină costiţă. Sau, mai bine zis coastă. Adică nişte hălci de carne. Unele, desigur mai mari decât altele, dar toate serioase. M-am obişnuit cu raţia de sportiv, care apare invariabil la fiecare individ mai înalt sau mai făcut. Adică ce naiba, când tragi la vâsle două ore trebe să mănânci, şi dacă mănânci bine ţi se şi dezvoltă organismul. Dar cu ce nu mă pot obişnui e să văd fete slabe, la 1,60 mâncând mai multă carne la o masă decât ar mânca 4 fete le noi. Aici chiar şi în rândul fetelor şi-a pierdut acoperirea ideea că mâncând carne mănânci animale care au fost sacrificate sau că carnea e un aliment 'greu'.
Sigur, e plin de vegetarieni, dar ei continuă să fie o minoritate clară, şi adesea ei nu se ating de carne deloc, în timp ce ceilalţi mănâncă fără rezervă cantităţi semnificative. Nu există un echilibru, o moderare.
Ca şi în cazul alarmelor şi detectoarelor de incendiu[vezi octombrie: "Unde arde"], prezente în număr prea mare, oamenii mănâncă aici multă carne pentru că îşi permit. Îşi permit pentru că tehnologiile fac carnea să fie foarte ieftină şi pentru că au cu ce să o cumpere.
Nu e de competenţa mea să judec cum ar trebui să mănânce oamenii, dar sunt tot mai convins că se mănâncă prea multă carne. Şi cu toţii ştim că carnea asta vine de la animale crescute ca să crească (nu intru în detalii), şi că prin urmare e destul de nesănătoasă (sau extrem de nesănătoasă după unii). Iar carnea (mai ales cea roşie) nu e în principiu cel mai sănătos aliment.
Nu zic să li se spună la oameni câtă carne să mănânce pentru că ne-am întoarce în sfera îngrozitoare a comunismului, dar măcar să ştie că obezitatea, bolile de inimă şi cancerul pot fi şi chestii care ţi le faci cu mâna ta.

Etajul 9

Acum doua saptamani, un student a cazut de la etajul 9 a cladirii unde locuia. Decanul a reactionat prompt printr-un email trimis la toti studentii in care ne reamintea de resursele medicale pe care le avem la dispozitie: Mental Health Services care poate fi contactat 24/7 si alte centre de consiliere.
N-am inteles de ce agitatia asta. Insa se pare ca un caz poate provoca altele.
Acum studentul si-a revenit. Nu se stiu detalii, dar spitalul spune ca e in stare 'buna' (spre deosebire de starea critica cu care a fost internat).
In tot cazul Steven, sa stii ca simplul fapt ca ai supravietuit unei asemenea caderi e un motiv sa traiesti.

Yale prank

Probabil pentru ca Harvardul a decis sa le dea celor de la Yale prea putine locuri unde sa-si faca mici la legendarul meci Harvard-Yale (18 locuri pentru Y fata de 34 pentru H), cei de la Yale au pus la cale o ţeapă pentru noi:

JetBlue wants everyone at Harvard to experience the friendly service they offer so they have decided to encourage everyone to GO BLUE! by giving away free flights from Boston (Logan) to New York (JFK) or Washington DC (Dulles) this thursday.

All you have to do is wear a blue shirt. If you are wearing a blue shirt you will have the chance of being stopped by a JetBlue Campus Representative and asked "Go What?". If you respond with "GO BLUE!" you will be handed a FREE FLIGHT VOUCHER ON THE SPOT!

Albastru e culoarea Yale-ului.
Un raspuns pe o lista de mailuri:
Also...note that we could wear blue, so that when they ask us, "Go what?" We could passionately reply, "YALE SUCKS!"
O sa incerc maine...

More food

La fel cum a fost posibil sa-si aduca copii cand au sosit in campus, parintii american pot sa continue furnizarea celor esentiale si in timpul anului. Vecinii mei primesc asadar cantitati impresionante de mancare.
Aaron, care nu poate manca la cantina din cauza dietei religioase, a primit pana acum 3 pachete, cu care a umplut aproape biblioteca:

Khoa a primit de la niste prieteni de familie o cutie asa de mare cu macaroane chinezesti, incat a avut nevoie de ajutor sa o aduca. A bagat continutul in dulap.


Iar lui Riva i se pare ca are mai mult decat poate duce:

Cand m-am dus la Khoa in camera sa-i spun ca vreau sa-i fac poza la mancare si sa scriu despre asta pe blog, mi-a zis raspuns colegul lui de camera: "Is that because you don't receive any food?"
Si poate ca are dreptate. Se prea poate sa-mi fie pur si simplu ciuda ca nu am si eu de carat...

Alegeri

Aseara au fost alegerile pentru guvernatorii statelor si reprezentantii la senat si camera deputatilor. Institute of Politics a tinut un chef unde s-a urmarit numaratoarea si s-a baut bere pana dimineata. Aaron a stat si el in fata laptopului pana la 4:30 ca sa vada rezultatele.
Dar in mare se stia oricum rezultatul: ca o sa castige democratii (adica opozitia). Massachusetts e o zona foarte pro-democrata asa ca lumea a fost foarte entuziasmata.
Ceea ce e insa interesant e cum in sud au iesit iarasi republicanii. Aaron zice ca e practic o diviziune de mentalitate la mijloc. Texanii si vecinii lor inca par sa sprijine razboiul, sa se opuna avortului, si sa se opuna casatoriilor gay. Ceea ce ii face pe unii sa se gandeasca ca "maybe we should really be two countries".
Insa ceea ce ma suprinde cel mai tare e cat de strans a iesit votul. Mi s-a parut extraordinar cand Basescu a castigat cu 51% ultimele alegeri sau cand coalitia parlamentara s-a format cu greutate, dar aici nu e aproape regula sa nu se detaseze candidatii la mai mult de 10%. In Virginia e o diferenta de doar 10000 voturi (la o populatie de cateva milioane). "But in some races there were pretty much blow-outs." zice Aaron. "Like, in Ohio, it was 60-40 for the democrats." Ce mai blow-out. Ăştia n-or prea văzut alegeri câştigate cu 80%.
Cel mai probabil, rezultatele sunt stranse pentru ca sunt doar doua partide care se contrabalanseaza.

Accidentare

Intr-un moment de maximă concentrare am reuşit să eşuez coborârea unui rând de doar 10 scări. Nu durerea ce a urmat, aşteptarea la clinică, sau disconfortul ce a urmat mi-au făcut 3 zile negre după accident, ci ruşinea de a trebui să explic contextul.
"Oh my God what happened?"
"I missed a step."

sau, într-o încercare de a ascunde adevărul:
"What happened to your foot?"
"I sprained my ankle."
-degeaba-
"How did it happen?"
"I missed a step."

Dar acum a trecut:
"No more crutches, huh?"
"Yeah... not anytime soon"

Turistii

Cand vii la o universitate cu renume iti poti imagina tot felul de chestii: ca o sa se invete mult, ca o sa fie greu, ca o sa ai profesori buni, ca o sa poti cere bani pentru tot felu de chestii etc.
Dar cine naiba se gandeste ca in fiecare zi cand iesi din camin primii oameni pe care-i vezi nu sunt nici prietenii tai, nici ceva profesori, ci tocmai niste japonezi inarmati cu aparate de fotografiat?
Sigur, si eu am fost turist aici acum doi ani. Asa ca nu pot sa spun ca turistii ar trebui sa plece si ca ar trebui sa-ti treci cartela inclusiv ca sa te plimbi. Dar totusi, e ceva in comportamentul lor care e obositor si chiar agasant.
O data ca blocheaza aleile. Te grabesti la un curs la altu si -- hop! ma scuzati.. dati-mi voie...
Apoi isi fac poze peste zone in care te plimbi. Si atunci trebuie sa iei decizia de a le strica pozele si a te baga in fata aparatului sau... sa astepti, politicos, sa termine. Inca o poza.... A, stai sa vina si X... Mrrr...
Apoi te integreaza pe tine, chiar pe tine, studentul care din intamplare se afla in zona lor de actiune. "Excuse me, can you take a picture of us?". Tot din seria asta - mi s-a intamplat chiar mie: "Can I take a picture with you?". Sau, in mod parsiv, iau tot felul de cadre turistice in care intri [vai, din greseala!] si tu. Adica stateam si eu intins pe iarba si citeam un email cand vine o asiatica si incepe: face o poza, se mai plimba, mai face una, se mai apropie, intoarce aparatul, mai face una. Da ce naiba tanti? Sunt o pictura la muzeu?
Cel mai rau exemplu a fost cand au pus-o pe o colega sa le faca poza si au inceput, in timp ce le facea poza, sa-i rasfoiasca cartea. "V-am facut poza." Ghici ce-au raspuns: "Ne mai faci te rog una?"

Intr-un fel te flateaza prezenta lor. Vin aici sa vada locul asta si sa vada oameni ca tine. Loc care e, intr-adevar, grozav. Si oamenii sunt grozavi. Probabil am colegi care o sa fie presedinti laureati de premiu nobel sau inventatori.
Dar pentru toate felurile in care asta devine un motiv sa te agaseze, mai bine n-ar fi atatia.
Macar am invatat: voi face intotdeauna poze fara sa blochez alei, nu voi ruga pe nimeni sa-mi faca poza si nu voi atinge in nici un muzeu vreo exponata. Iar turismul in care vezi monumente si faci poze nu te invata prea putin despre mediul in care decizi sa te plimbi.

Fw: hygiene

Mă plimbam prin Yard cu găleata mea cu bureţi şi pungi de gunoi când mă salută o faţă foarte cunoscută. Tipul avea în jur de 30 de ani. "How are you Rareş?" După schimbul de răspunsuri standard (ocupat, dar mă descurc bla bla), îmi spune: "I've been thinking about what you asked me about the bath and it seems that we should be able to do something about that. It's just that it's a little complicated to find a time..."
Şi atunci mi-a picat fisa: Tipul era decanul yardului. Emailul meu ajunsese la el. Şi-l luase în serios. Îmi permit să reproduc mailul ca să mă fac înţeles.

Dear Sir,

As a student of Harvard University, I find, approaching the end of my first month here, a pressing need to take a bath. It is my judgement that the University must have the resources neccessary to accomodate such a need, and I kindly ask that you refer me to them. It shall, perhaps, seem daunting to go through as much as 5 months deprived of this elementary need (here I am thinking about the time I will spend here after new year).

It has come to my attention that some freshman dorms have such facilities, and thus, for reasons of equity and equal opportunity, those not privileged enough should be offered some access to such invaluable resources.

Thank you in advance and I wish you the best of luck in your work.

Sincerely,

...

Pe jumătate flatat şi ruşinat, i-am spus să nu-şi facă griji, că mă descurc, că doar să vii la facultate înseamnă să faci şi sacrificii...
Dar am rămas în continuare şocat. Adică dacă la un asemenea mail, scris mai mult la mişto, ei s-au gândit ce pot face, înseamnă că chiar le pasă de tine.

FREE food

E clar ca America mănâncă bine. Pentru că oamenii îşi permit. Pentru că mâncarea e gustoasă. Pentru că se fac reclame la mâncare. Şi pentru că toată lumea în jur mănâncă bine.
Asta ar putea justifica un interes pentru evenimentele unde se serveşte ceva. Însă de la un punct lucrurile nu mai sunt explicabile. Oamenii aici nu se prea omoară cu îndopatul: la Harvard mai puţin de 5-10% din oameni pot fi numiţi 'graşi' (iar obeji am văzut câte degete am la o mână). Şi apoi, este mâncare câtă vrei: fiecare poate mânca pe contract oricât şi la orice cantină vrea. Iar cei cu capacităţi supra-umane (anatomie de rumegătoare) pot să mănânce chiar şi mai mult de 4 mese pe zi. Tot fără să plătească în plus.
Şi totuşi când se dă undeva mâncare pe gratis totul pare să fie mult mai interesant. Mai mult, cauzalitatea ajunge chiar să se întoarcă pe dos: nu mergi la un eveniment pentru ce se întâmplă şi te bucuri şi de mâncare, ci te duci pentru că se dă mâncare, şi apoi vezi tu dacă merită într-adevăr sau nu. Şi dacă nu mă credeţi, priviţi cel mai recent email din căsuţa mea poştală.

Sent: Friday, November 03, 2006 9:22 AM
To: thayer-list@hcs.harvard.edu
Subject: [Thayer-list] new york cheesecake with fruit. flourless chocolatetruffle cake...

please help us eat these delicious cakes + more goodies!!

join AAWA for the final day of
ENOUGH: Breaking the Silence on Domestic Violence

Friday, November 3 in Lowell JCR
::7 pm: Film Screening: Monster's Ball
::9 pm: Closing Reception

-------------------------------------------------

Exemplele abundă:
"Asian Baptist Student Koinoia invites all students to a "Make-Your-Own-Californa-Roll" dinner! Join us and enjoy and Asian meal, meet our chaplain and other students, and find out about Koinoia." (observaţi ordinea? mâncarea precede preotul în listă)

"This event is extremely important for Harvard and the Asian American community in general. ... FREE FOOD, FREE FOOD, FREE FOOD? What more can I say?"

si daca asta nu ajunge, căutaţi pe Google: Harvard event "free food" şi veţi primi 84000 de rezultate (fără ghilimele sunt peste 9 milioane). Îngrijorător.