Marc

Marc e evreu. Sta la etajul 3. Vorbeste in continuu. Canta la clarinet pe hol. Vocea lui transcende bariele fizice ale caminului. Iar ipostazele lui calatoresc cu viteza barfei, numai fara sa fie barfa. E pur si simplu Marc.
E foarte destept. Stie si analiza, si web-design, si Voltaire. Si pe toate le stie bine.
Este pionierul unui eveniment grozav: Thayer formal tea party. La ultima editie: peste 75 de oameni prezenti. Costul pentru Marc: peste 100 de dolari - in ceai. Dar asta nu pentru ca Marc e un evreu bogat - dimpotriva, in liceu a lucrat pentru a-si ajuta familia. Ci pentru ca asa e Marc.
Iar acum, pentru a 3-a oara, ne invita din nou la ceai. Cititi cu atentie. E adevarat ce scrie.


E socant, dar pariez ca lumea n-o sa ezite sa vina.
Haideti in vizita si faceti cunostinta cu Marc.

Tensiune

Azi am facut tensiune.
Trebuia sa expediez un plic la o casuta postala de la oficiul postal de aici. Si cum aveam treaba vizavi de posta am zis ca ma duc si-l pun direct in casuta.
Dream on, Rares...
Deci ma duc la ghiseul de casute postale. "Poti sa pui asta in casuta postala, tanti?" "Da, daca o timbrezi." Urmeaza o conversatie in care ii spun, practic: tanti, tu glumesti. Ma trimite la manager, care trecea pe acolo, sa o intreb. "Not in the US government can you put the mail straight in the PO box." Asa ca am platit 39 de centi si am cumparat timbru si l-am pus in casuta postala din strada, singurul loc unde au vrut sa accepte ca se poate introduce un plic adresat aceluiasi oficiu postal. Si asta probabil numai ca ala care sorteaza corespondenta sa ma injure apoi ca i-am dat de lucru in plus.
La fel cum atunci cand m-am dus la "ID Services" si am zis "I need a new photo and an ID", mi s-a spus sa ma duc la secretariatul facultatii sa-mi ridic de-acolo ID-ul. Adica din acea indicatie tipa a reusit sa inteleaga ca eu am functionat fara ID peste o luna si ca vroiam sa-mi ridic primul ID. Asta in contextul in care zilnic vin cel putin o 20 de oameni sa-si ia ID-uri noi pentru ca si le-au pierdut.
Concluzia e ca nu e de mirare ca in tara asta oamenii fara sa se dea in judecata, fara sa se bata si sa se impuste de nervi. Daca atunci cand te duci si ii rogi frumos nu pot face 3 pasi pana la casuta postala, atunci cum poti rezista psihic cand incerci sa le explici ca te-or furat la factura (ceea ce, de asemenea, mi s-a intamplat).
Dar ai rabdare si intelegere Rares. Esti intr-o cultura noua, si trebuie sa fii deschis. Va trebui sa te obisnuiesti cu lucrurile astea. Iar cand simti ca cei din jur sunt nebuni, zambeste: totul e inca sub control atata timp n-ajungi ca cei din filmul Crash.

Penibil

Am mers aseara la un Open Rehearsal al Harvard-Radcliffe Orchestra. La inceput dirijorul si artistic director (care intamplator e Yo Yo Ma) ne spun ca e 'by no means a formal concert', cum de altfel atmosfera degajata si discutia cu publicul avea sa confirme.
Totusi, asta nu m-a impiedicat sa am fiori pe sira spinarii cand a inceput sa cante orchestra (formata din studenti). Poate ca asta venea de la faptul ca nu am mai auzit muzica clasica live de peste un an, sau ca sala avea o acustica impresionanta, sau pur si simplu pentru ca sunt eu impresionabil de felul meu. Dar in orice caz au cantat grozav.
Si stateam si ma gandeam: uite dom'le ce atmosfera incredibila fac astia. Ce greu canta, si ce mult au lucrat ca s-o scoata in etapa asta de 'rehearsal'. Si de cati ani de perseverenta a fost nevoie ca sa poata sa-si faca abilitatea de a putea aborda piesele astea. Si pe langa asta au mai facut si destule alte chestii (foarte bine), ca altfel nu au fi ajuns la Harvard.
Si eu fac pe mine cand e vorba sa-l citesc pe Platon, care nici nu e asa greu, si care e numai prima treapta intr-o scara de o mie de trepte. O scara pe care daca nu ma adun n-o urc niciodata.
Poate nu-s singurul care simt ca toti par sa fie mai buni ca mine (de altfel majoritatea oamenilor aici au acest sentiment). Si poate peste vreo 20 de ani o sa se uite altii la mine cum ma uit eu acum la cei din orchestra. Dar pana atunci mai este. Iar pana atunci nu pot sa ma simt decat... penibil.

Tiganie si buzi

Intotdeauna mi-am imaginat ca mizeria care se face in WC-uri nu poate fi decat consecinta intruziunii in acest spatiu sacru a unor personaje stereotipice adorate sub nume de 'tarani' sau 'tigani', dar recent mi-am schimbat parerea. Adica, din doua una: ori Harvardu are o predilectie pentru a se popula cu asemenea personaje, ori tigania asta e o conditie umana, care nu poate fi izolata nici in urma celor mai aspre procese de triere.
Consecintele starii de fapt vorbesc de la sine. Membrii comunitatii rezidentiale au reactionat:

Un cadru mai precis:

Iar peste accidentele accidentele care se intampla mai mult mai putin intentionat intervine si un gen de reactie imunitara inclusiv catre nevazut, cred eu exacerbata de germ-fobia de aici.

In cele din urma, totul devine o conversatie care nu face decat sa te ingrozeasca.

Unde arde?

Ca orice om venit dintr-o tara europeana normala (Anglia e principala exceptie aici), te intrebi ce naiba le e asa frica la americani de foc. Exemplele din jur sunt nenumarate: detectoare de fum cel putin unul in fiecare camera si cate unul la fiecare 3 metri pe coridoare, sprinklere care acoperă fiecare metru patrat din fiecare cladire, usi (toate, absolut toate) ignifugate si cu opritor care le închide, scari de incendiu iesind cu gratie din fiecare cladire care are capacitate mai mare, tot felu de beculete care palpaie in fiecare amfiteatru sugerandu-ti ca ceva instalatie mamut iti supravegheaza siguranta, si nu in ultimul rand un fire department gigantic care e chiar langa noi, care are niste masini asa de mari (ca sa nu mai zic si zgomotoase), incat au inca un om intr-o cabina in spate care conduce fundul masinii.
Asadar ma intreb de unde toate astea? Poate aici chiar sunt riscuri mai mari: cladirile facute din orice altceva decat caramida poate ard mult mai repede, si cu siguranta covoarele, perdelele si hainele din materiale sintetice sunt un factor de risc important. Sau poate ca Americanii mai au inca in sange frica pe care o aveau colonistii care veneau ingramaditi pe corabii de lemn care nu o data s-a intamplat sa arda complet (in timp ce in jur erau milioane de tone de apă)
Dar totusi asta nu pare sa fie destul. Ma uit, de exemplu la prize. Aici aproape toate prelungitoarele nu sunt prelungitoare pur si simplu, sunt adevărate aparate care au tot felul de beculete şi protectie pentru socuri electrice. Ceea ce, hai sa fim seriosi, intr-o tara in care retelele electrice sunt de asemenea calitate, nu poate fi o problema reala. De unde trag concluzia ca totul e cauzat cel mai probabil de combinatie intre bunastare si o dorinta de a te asigura ca nimic nu ti se poate intampla. Ambele mai exagerate ca in Europa. Daca americanii nu si-ar permite sa puna 1000 de detectoare de fum pe metru patrat, nu ar face-o. Iar daca nu li s-ar parea neobisnuite si infricosatoare evenimente care noua ni se par obisnuite (precum un incendiu rezonabil care a fost insa stins la timp), lumea ar fi poate mai revoltata de prezenta unei asemenea usi intr-o cantina cu statui superbe si vitralii.

Thank you for contacting...

Ca sa evit asteptari la telefon si cautari epuizante pe net am trimis urmatoarele intrebari inocente trimise printr-un web form la compania de mobile:
1. Are text messages to Canada charged at $.10 or $.15 (the international rate)?
2. After buying message bundles (e.g. 400 for $3.99), are international SMSs charged at a full rate or do I pay just the difference between international and domestic (.15-.10=.05)

Si uite ce mi-au raspuns!

---------- Forwarded message ----------
From: customercare@t-mobilesupport.com
Date: Nov 2, 2006 6:15 AM
Subject: Re: Case 2965337 [nu question, nu inquiry, nu request, ci CASE] Products and Services.TextMessaging
To: rpamfil @ gmail [] com


Dear Rares

Thank you for contacting T-Mobile. My name is Kelly and I would be delighted to help you with any concerns you may have with your service. You contacted us regarding text messaging to Canada. I can understand your frustration and would like to apologize for any inconvenience this issue has caused you. [intr-adevar iau in fiecare seara antidepresive din cauza mesajelor text]

Rares I would definitely like to assist you with your question today. Upon review of your account I have determined the verification supplied with your e-mail does not match the verification listed on the account.

1. account holders first and last name
2. last four numbers of social security number of account holder
3. 10 digit mobile number
4. password if any on the account
[aiurea, le-am scris bine. nu au ei social security number-ul meu si cand am lasat liber s-o intamplat calamitatea asta]

I will be more than happy to research this issue further.
Rares I can help you today with your questions because I dont need access to your account for this. Text messaging can be a little confusing and Im happy to help you clear this up. [ti-am dat eu impresia asta?] Text messaging to any other country will cost you $0.15 per message. International text messages are charged by the message. The value bundles are for domestic messaging only. I hope that cleared the messaging questions up for you.

If you have any further questions or concerns please reply to this e-mail referencing your case # 2965337 or contact our Customer Care department at 1-800-937-8997. Thank you for choosing T-Mobile, we value you as a customer. [pe naiba]

Sincerely,
Kelly W
Agent [prisoner] # 7228000
T-Mobile USA Web Correspondent Team

Nu vreau sa ma gandesc ce atmosfera e unde lucreaza oamenii astia si ce parere au despre conditia lor. Dar cert este ca mesajul asta e scris mai degraba de o masina decat de un om.
I-am si raspuns: I would quit if I were you.

Carte de oaspeţi

Un salut, un gând sau o părere despre blog... primesc aici!