Accidentare
Intr-un moment de maximă concentrare am reuşit să eşuez coborârea unui rând de doar 10 scări. Nu durerea ce a urmat, aşteptarea la clinică, sau disconfortul ce a urmat mi-au făcut 3 zile negre după accident, ci ruşinea de a trebui să explic contextul.
"Oh my God what happened?"
"I missed a step."
sau, într-o încercare de a ascunde adevărul:
"What happened to your foot?"
"I sprained my ankle."
-degeaba-
"How did it happen?"
"I missed a step."
Dar acum a trecut:
"No more crutches, huh?"
"Yeah... not anytime soon"
Categorii:
Inca o zi...
4 comentarii:
si totusi...how did it happen? :P
Pai, pur si simplu coboram niste scari banale si pentru ca nu eram atent, la ultimele 2 scari am crezut ca mai aveam numai una, am facut un pas mare si mi-am dat peste cap piciorul....
Vai Raresel.....la ce-ti staea capul atunci? :P Las ca tre sa treci si prin peripetii de genu, k altfel nu ar fi experienta memorabila :)
In fiecare zi vad unul cu carje traversand yardul. Ori suntem o universitate de adormiti, ori sunt aici mai periculoase scarile (ceea ce nu sunt). Sau o fi vorba pur si simplu de legile probabilitatii (suntem totusi 6000 de studenti)?
Trimiteți un comentariu