concert

*TICKETS $5 in advance, $10 at door*

[modificat 17.3.2007]

Azi au venit la sala de spectacole aici doi laureaţi a unui concurs între conservatoarele din Rusia. Iar am plecat absolut impresionat. Ilya Petrov, unul dintre pianişti, a cântat studii de Liszt şi Rapsodia spaniolă. Scrie în caietul program că a început să cânte de mic copil şi că la 7 ani deja cânta cu orchestră; n-am nici o îndoială.

Nu cred că auzisem înainte Liszt prea mult, dar piesele astea au fost extraordinare. Practic, nu erau note şi acorduri la pianul ăla, era muzică pur şi simplu. Totul se desfăşura cu asemenea viteză iar compoziţia avea o asemenea fluiditate încât simţeam că era vorba despre mult mai mult decât de un pian şi o compoziţie care o poţi transcrie pe portative, probabil acel ceva în plus venea de la pianist. Ilya cânta mai repede decât puteai urmări cu ochiul mişcările degetelor, dar ce mă impresiona era calmul şi relaxarea extraordinară de pe faţa lui. Era ca şi cum ce se întâmpla pe claviatură nu era ma complicat decât ce se întâmplă când scrii pe o bucată de hârtie (după ce ai învăţat să scrii nu te gândeşti decât la ce scrii).

Aş fi vrut să-l întreb cât exersează şi ce fel de relaţie simte că a stabilit cu instrumentul după atâta vreme, de ce cântă şi dacă se simte mulţumit de ce ce realizează. Însă n-am putut. Deşi au servit în foaier bunătăţi şi artiştii au venit să povestească cu publicul, nu l-am putut înţelege nici pe el nici pe Dinara, cealaltă premiantă. Majoritatea care erau în preajma lor erau ruşi, aşa că vorbeau şi ei rusă. Am stat un pic şi m-am bucurat de ceaiul de iasomie şi i-am ascultat, o vreme sperând că o să zică ceva în engleză, apoi ascultându-i pur şi simplu în rusă. Rusa e o limbă foarte frumoasă.