Crash

Azi am iesit din nou in lume cu ocazia plecarii spre aeroport si am vazut din nou celalalta fata a americii. Trenul tocmai era pe cale de a pleca când în metrou apare in usa un tip rasist (alb) si se leaga de un negru care tocmai se asezase. Distanta intre era de vreo 6 metri, iar albul statea in afara vagonului sprijinindu-se de usa deschisa.

-Vin si te bat ma!, începe rasistul.

-Vino si bate-ma daca te tine.

-De unde vii?

-De unde vii ma?

-Din Nigeria vin [alta tara zicea dar sincer n-am mai auzit de ea :(]

...

-Sunt din Nigeria si sunt mandru de asta. Da tu, tu de unde esti?

-Du-te si condu-ti taxiul!

Zi ma, conduci taxi?

Sa te duci la tine acasa!

-Voi ne-ati adus aici.

-La tine acasa sa te duci.

-VOI ne-ati adus aici

-Du-te ma vin si te bat

-Vino, ca o sa-ti para rau.

In tot timpul asta, metroul fusese oprit in statie si discutia continua [aici nu exista ca urla doua conductoru la ala si inchide usile si pleaca - daca este o problema trebuie investigata]. Tot vagonul statea linistit si se uita la conflict, iar la un moment dat apar agentii din tren care ii spun la rasist "Vrem sa mergem acasa, OK?". La care rasistul se muta la urmatoarea usa si se leaga de alt negru. In scurt timp apare de pe peron un politist absolut imens, care pune doua intrebari in vagon si-si da seama cine e de vina. Cu ocazia asta rasistul se indeparteaza de vagon si se aseaza pe banca peronului, trenul emite sunetul -in acel context linistitor- de inchidere e usilor si pornim.

Negrul, desi in mod clar superior in conflict din orice punct de vedere, fusese umilit si nu-si putea ascunde tulburarea. Si-a aranjat notitele din care citea in poala, dar mainile se miscau pe teanc intr-un fel care ii tradau neliniştea. In mod clar nu se gandea la ce scria pe hartiile din fata lui. Nu cred că se bucura de 'victoria' pe care tocmai o î

Khoa, vecinul meu, era foarte foarte revoltat. "Genu de oameni la care nu-ti vine decat sa le dai cateva in gura". Nici unul dintre noi nu puteam sa fim impacati si linistiti dupa ce vazusem. Gandul meu a fost: "nu stiu daca oamenii din America isi dau seama, dar chiar e posibil sa lipseasca chestiile asta. e diversitate aici, si functioneaza in mare, si are avantaje, dar in acelasi timp sunt tari unde toti oamenii sunt din acelasi neam."

Am crezut ca tot ce era de trait neobisnuit in ziua aia se terminase. Insa poate pe fondul sensilibităţii de la asta am resimtit alte socuri. La aeroport cand ma duc la imbarcare o tipa imi ia pasaportul si biletul. In contextul in care era un terminal de zboruri interne, prezentarea pasaportului era exceptia nu regula, pentru că nu era nevoie decât de photo ID. Mare mi-a fost surpriza cand a inceput sa se uite prin el, cautand vizele de America, rasfoind agresiv paginile cu degerele intinse si rigide, incurcandu-si-le cumva printre file. Nu mai zic de faptul ca a inceput examinarea prin cascarea paşaportului mult peste deschiderea de care e nevoie pentru a-l răsfoi. Mă pregateam sa deschid gura şi sa o rog sa umble cu el cu mai multa grija cand mi l-a inapoiat: "Thank you." I-am intors cea mai urata privire care am intors-o cuiva in ultimele luni, si mi-am continuat, calm, deşi revoltat, drumul catre detectoarele de metal.