Doctorul meu

În centrul campusului avem o clinică care tratează şi pune diagnostic pentru aproape orice (doar urgenţele grave, şi operaţiile merg la spitalele din zonă). De asemenea, sistemul "medic de familie" se aplică şi la noi la universitate. Ţi se alocă un doctor principal (pe care îl poţi schimba oricând), doctor cu care vei discuta la toate vizitele cu excepţia urgenţelor din afara şi a trimiterilor. Nu m-am prea folosit de medicul meu de familie în ţară aşa că nu ştiam la ce să mă aştept. Cert este că încă n-am fost dezamăgit.
Pe doctorul meu îl cheamă Jim, pare să aibă aproape 60 de ani, şi pot să spun că îmi face plăcere să mă duc să-l vizitez. După ce l-am întrebat de toate problemele mele mai mult sau mai puţin serioase de sănătate şi mi-a dat explicaţiile anatomice şi fiziologice pe care le vroiam fără ca nici măcar să i le cer, am ajuns să discutăm despre cum amândoi avem nume de familie modificate din cauza imprudenţa funcţionarilor publici, despre Transilvania, despre cum s-a nimerit să fiu aproape de Elena pe continentul American ş.a.m.d. Şi ce mi-a căzut foarte bine e că tot timpul observai cu ce zicea că era un tip citit (mă refer literatură), informat în domeniul medical legat de orice de la cancer până la alopecie, dar şi interesat de ce se întâmplă în lume.
Iar când i-am scris peste două săptămâni să-l întreb dacă n-ar fi trebuit să-mi treacă durerea de la glezna sucită cu o lună înainte, m-a primit a doua zi deşi era de gardă, şi în câteva minute mi-a dat două atele magice care de când le folosesc mi se vindecă grozav ligamentul.
Nu ştiu cum sunt ceilalţi doctori, dar al meu e grozav. Patru ani ştiu că orice mi se întâmplă am cu cine discuta.