Vacanţă

Nu pot sa spun că fierbeam de nerăbdare să vină vacanţa. Poate pentru că m-aş fi bucurat de câteva zile aici în care să n-am nimic de făcut, decât de citit şi ieşit la tot ce-mi cade bine. Dar o să fac aia mai mult sau mai puţin şi acasă. Ceea ce ridică întrebarea: câte cărţi să iau cu mine? Experienţa, sfaturile celorlalţi şi bunul simţ îmi sugerează să nu iau decât câteva. Dar partea optimistă şi preocupată în mine îmi spune că totuşi aş putea în vacanţă să recuperez aproape toate lecturile pierdute (vreo 10 din păcate). Dar apoi, mă întorc aici în ianuarie şi o să fie trei săptămâni de răgaz, lucrări şi examene. Aşa, deci cum ne-o zis Ron într-un email grijului: "For break, you should focus on resting and enjoying time with family and friends."
Oricum, de ieri seară am început să fiu mult mai nerăbdător. Mi-am dat seama că mă chiar duc acasă. La aproape 10000 de km distanţă. Să-mi văd casa (în care în sfârşit s-au terminat renovările), părinţii, sora şi bunica. Să văd cum a crescut câinele şi pisica. Să stau la mine în cameră şi să dorm la mine în pat. Să fac baie. Să ies cu colegii. Să beau un vin fără să simt că comit o infracţiune (vârsta de la care se poate bea în Massachusetts = 21). Să cânt colinde religioase. Să aud română în jur. Numai română. Să mănânc sarmale, porcării, zacuscă, clătite şi vinete.
Abia aştept. Iar peste câteva ore o să fiu pe avion!